Relational Autonomy – Connections Between Moral Agent Theory and Supervision of Ethics

FORMAT | Presented paper

LANGUAGE |Romanian

HOW TO CITE| Caras, A., & SANDU, Antonio (2014). Relational Autonomy – Connections Between Moral Agent Theory and Supervision of Ethics. Prezentată la Cel de al X–lea Congres Mondial ISUD, Ființa umană: natura și funcțiile sale, 4-9 iulie 2014, Craiova, România.

Program disponibil aici

Pornind de la autonomia rațiunii lui Kant, vom prezenta transferul către o autonomie relațională a individului, convergând în teoria agentului moral așa cum Albert Bandura o dezvoltă. Agentul moral poate fi reprezentat de supervizorul de etica in practica sociala, care devine gatekeeper al dezvoltării profesionale a supervizatului, fiind cel în viziunea căruia, profesionistul poate stabili performanțe în deplinul folos al beneficiarului, în măsura în care nevoile particulare îi sunt satisfăcute. Scopul supervizarii de etica a practicilor sociale este construirea si gatekeeping-ul capacitatii de agent a beneficiarului ca forma de manifestare a autonomiei. În concepția sa, Kant bazează moralitatea pe o rațiune care este practică în sine. El vede motivul datoriei ca exprimând în mod unic, angajamentul unui agent la moralitate și, astfel, ca transmițând o valoare morală specială acțiunilor. Potrivit lui Kant, voința unui agent moral este autonomă, în sensul că își dă sieși lege morală (este auto-legiferatoare) și se poate constrânge sau motiva să respecte această lege (este auto-constrângătoare sau auto-motivatoare). În practica supervizării de etică, putem observa rolul de gatekeeping al supervizorului de etica, într-o interpretare deontologică.

KEYWORDS:

Relational Autonomy, Moral Agent, Theory, Supervision of Ethics.