Etica grijii ca deconstrucţie a conceptului de caritate

FORMAT | Presented paper

LANGUAGE |English

HOW TO CITE| SANDU, Antonio, & Caras, A. (2013). Etica grijii ca deconstrucţie a conceptului de caritate. Prezentată la Zilele Academice Ieşene, ediţia a XXVIII-a, Sesiunea ştiinţifică Idei şi Valori Perene în Ştiinţele Socio-Umane, 18-31 octombrie 2013, Iaşi.

Program disponibil aici

ABSTRACT

Sistemul etico-axiologic vetero-testamentar aşa cum îl percepem noi astăzi, are ca valoare fundamentală reciprocitatea sau retribuirea. Sistemul apare ca fiind exprimat prin sintagma „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Principiile morale: să nu furi, să nu minţi, să nu preacurveşti, sunt aplicabile întrucît există o retribuţie în cazul încălcării lor.
Etica creştină are, la bază, ca valoare fundamentală iubirea, valoare, ce este, centrul axiologic al doctrinei lui Iisus Hristos. „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” generează o construcţie etică bazată pe altruism şi orientată spre alteritate ca mijloc de exprimare etică. O pragmatică creştină ar putea fi văzută sub forma slujirii aproapelui. Dimensiunile iubirii creştine vizează la un prim nivel iertarea, acceptarea şi dăruirea. Expresia socială a valorilor eticii creștine menționate, îmbracă forma acțiunilor filantropice și a carității.

KEYWORDS:

Etica grijii, deconstrucţie, caritate.