Rolul preotului în spiritualizarea suferinței pacienților cu boală cronică

FORMAT | Presented paper

LANGUAGE |Romania

HOW TO CITE| Necula, M. R., SANDU, Antonio, Ioan, B. G., Radu, I. L., & Damian, S. I. (2013). Rolul preotului în spiritualizarea suferinței pacienților cu boală cronică. Prezentată la al XII-lea Seminar de Medicină şi Teologie Bistriţa, 13-14 mai 2013, Bistrița.

Program disponibil aici

ABSTRACT

Problema etică centrală a acestei lucrări este modul în care bolnavul cronic se raportează la suferinţă, la acceptarea suferinţei şi care este rolul preotului în spiritualizarea suferinţei. Lucrarea urmăreşte să identifice mecanismele prin care spiritualitatea influenţează construcţia socială a autonomiei şi responsabilităţii pentru propria condiţie de sănătate a pacientului diabetic aşa cum acestea pot fi identificate în opiniile preoţilor creştini ortodocşi cu privire la rolul credinţei şi a practicilor religioase, a spiritualităţii în general în îngrijirea pacienţilor cronici. Contextul cercetării: indivizii se raportează în mod diferit la propria viaţă, fie dramatizând-o, fie acceptând-o într-o manieră hedonistă, respectiv formulându-şi o serie de aşteptări particulare de la membrii reţelelor sociale din care fac parte. Religia şi spiritualitatea oferă omului o altă perspectivă asupra bolii, precum şi o metodă de vindecare, responsabilizându-l temeinic în măsura în care acesta conştientizează că singur este responsabil atât de apariţia bolii, cât şi de vindecarea sa. Într-o logică duhovnicească, suferinţa se situează ca dar, boala ca binecuvântare, ele având o raţiune înaltă şi veşnică: iertarea păcatelor sau, în absenţa acestora, îmbunătăţirea vieţii morale, din perspective dobândirii răsplatei din partea lui Dumnezeu, a cununilor mântuirii. Cea mai mare biruinţă asupra bolii este însăşi acceptarea ei.

KEYWORDS:

Rolul preotului, spiritualizare, suferința pacienților, boală cronică.