Comunicarea cu pacientul cronic și familia acestuia din perspectiva preoților ortodocşi

FORMAT | Presented paper

LANGUAGE |Romania

HOW TO CITE| Damian, S. I., Necula, M. R., SANDU, Antonio, Radu, I. L., & Ioan, B. G. (2013). Comunicarea cu pacientul cronic și familia acestuia din perspectiva preoților ortodocşi. Prezentată la al XII-lea Seminar de Medicină şi Teologie Bistriţa, 13-14 mai 2013, Bistrița.

Program disponibil aici

ABSTRACT

Articolul urmăreşte să identifice percepţiile preoţilor creştini ortodocşi cu privire la rolul credinţei şi a practicilor religioase, a spiritualităţii în general în îngrijirea pacienţilor cronici. În tratarea bolnavilor cronici considerăm că sunt foarte importante acţiunile concertate ale celor din anturajul bolnavului (familia, prietenii) care alături de reprezentanţii cultelor religioase au rol de a stimula în aceşti suferinzi bucuria de a trăi şi a le reda încrederea în forţele proprii. Condiţia cronică poate introduce distorsiuni în reprezentarea conceptelor de lume, timp şi necesitate care sunt văzute din perspectiva unui ethos transfigurator al ieşirii din timp prin raportarea la o realitate transcendentă. Viaţa poate fi înţeleasă ca o dramă faţă de care individul formulează aşteptări particulare, atât de la propria persoană cât şi de la cei apropiaţi.
În cadrul acestei lucrări urmărim să identificăm în discursul preoţilor, mai ales a celor care desfăşoară misionarism în spitale, precum şi ritualuri de vindecare proprii ortodoxiei, o perspectivă etică creştină. În contextul acestui articol am ales o dimensiune particulară a construcţiei autonomiei şi responsabilităţii pacientului cronic faţă de propria sănătate, limitându-ne să răspundem la întrebarea: Care este rolul religiei/spiritualităţii şi instituţiilor religioase în construcţia socială a autonomiei şi responsabilităţii la pacientul cu boală cronică?
În cadrul cercetării au fost realizate interviuri individuale precum şi interviuri de grup – focus grupuri – cu pacienţi diabetici şi aparţinătorii, medici diabetologi, personal de îngrijire medicală, asistenţi sociali și preoți ortodocși, iar datele au fost interpretate prin metodologii calitative de factură inductivă. Pentru elaborarea acestui articol ne-am referit cu precădere la opiniile exprimate de preoţii implicaţi în slujirea spirituală a pacienţilor cronici, care au fost interpretate în corelaţie cu opiniile exprimate de celelalte categorii de profesionişti implicaţi în procesul de îngrijire, precum şi a pacienţilor cronici înşişi.
Preoţii intervievaţi arată compasiune pentru suferinţa cronică şi în acelaţi timp respect pentru condiţia particulară a pacientului diabetic, în procesul de vindecare ajutorul spiritual al duhovnicului şi al bisericii constă în rugăciune, oficierea sfintelor slujbe (Sfântul Maslu, Sfânta Liturghie) ajutor duhovnicesc în pregătirea pentru postire şi primirea sfintelor taine, menţinerea unui moral ridicat prin raportarea la persoana şi suferinţele Mântuitorului. Preotul însuşi, este şi adeseori se şi consideră, o unealtă prin care vindecarea este posibilă prin harul lui Dumnezeu.

KEYWORDS:

chronically ill, chronic disease phenomenology, world, time, necessity, the role of Church.