Conceptul de autonomie în bioetică şi etică aplicată. Un review de literatură

 

Conferinţa Naţională de Bioetică– Copyright © 2011

FORMAT | Presented paper              

LANGUAGE | English

HOW TO CITE| SANDU, Antonio (2011). Conceptul de autonomie în bioetică şi etică aplicată. Un review de literatură. Prezentată la Conferinţa Naţională de Bioetică, Ediţia a VII-a, 22-25 septembrie, Bucureşti. Organizată de Societatea Română de Bioetică, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Iaşi.

Program disponibil aici


ABSTRACT:


În analiza conceptului de autonomie vom porni de la definiţia conform căreia autonomia reprezintă capacitatea individului de a-şi trăi viaţa în acord cu propria raţiune şi propriile motivaţii în baza propriilor decizii libere nemanipulate sau distorsionate de forţe exterioare. Analiza conceptului de autonomie face necesară recurgerea la categoria filosofică a libertăţii. Experienţa umană a libertăţii se conturează prin existenţa limitelor. Categoria libertăţii experimentată subiectiv de individ în confruntarea cu propriile limitări generează o conduită de autodeterminare (autonomie) sau de obedienţă (heteronomie). Corelaţia dintre autonomie şi libertate este puternică în ceea ce se numeşte libertatea pozitivă, o serie de autori propunând chiar o suprapunere între acestea. Lucrarea de față ia în analiză similitudinile și diferențele între cele două concepte așa cum sunt ele prezentate în literatura bioetică și de etică aplicată. Vom analiza prin metodologii calitativ-interpretative opiniile unor medici diabetologi şi medici de familie în ceea ce priveşte importanţa relaţiei medic-pacient în constituirea autonomiei pacientului cu boli cronice şi impactul etic al acestui tip de relaţie.


KEYWORDS:


conceptul de autonomie, bioetică, etică aplicată.